Ce mi-a soptit o vrabiuta

Ce mi-a șoptit o vrăbiuță – Confesiunile optimiste ale cofondatorului Twitter

Articolul face parte din rubrica O carte de antreprenoriat pe lunăcreată în parteneriat cu editura Publica.

Sunt fan Twitter. Mi-am făcut cont prin 2008 și am descoperit o comunitate mică, dar activă de twitteriști români, și nu numai. Prin alte țări, Twitter e mult mai popular decât de la noi. Iar în SUA e rege, mai ales de când președintele țării, Donald Trump, folosește rețeaua drept canal principal de comunicare.

Așa că am fost curioasă să citesc biografia cofondatorului Twitter, Biz Sone. Ce mi-a șoptit o vrăbiuță este o carte optimistă. Biz Stone își pune experiențele personale și antreprenoriale într-un context mai larg și încearcă să ne convingă că:

  1. oricine își poate crea propriile oportunități
  2. oamenii au puterea să schimbe lumea în bine prin empatie.

Când îţi faci o companie, uneori n-ai nimic în afara unei idei. Iar alteori n-ai nici măcar ideea – doar convingerea că într-o zi vei avea o idee.

Biz Stone a pornit pe drumul care avea să-l ducă la Twitter în subsolul casei părinților, unde s-a văzut nevoit să se mute cu prietena după ce și-a pierdut jobul. A început să scrie pe una dintre primele platforme cunoscute de blogging și așa a intrat în contact cu Evan Williams, fondatorul Blogger. Evans a fost cel care l-a adus pe Biz la Google, pe vremea când gigantul era încă în fază de startup.

Rolul pe care îl visam pentru mine era de a umaniza platforma Blogger. […] Deşi nu ştiam la vremea respectivă, acesta avea să devină sarcina mea în fiecare dintre companiile unde urma să lucrez: să dau o formă şi să comunic spiritul lucrului pe care-l cream.

Deși nu avea diplome sau multă experiență relevantă, Biz a pășit încrezător la Google și i-a convins să-i ofere un job. El susține că a obținut multe lucruri în viață doar fiind încrezător în forțele proprii și creându-și singur oportunități.

Gândeşte-te la situaţia ta profesională. Îţi tratezi creativitatea ca pe un combustibil fosil – o resursă limitată care trebuie prezervată – sau te alimentezi cu puterea nepieritoare a soarelui? Te afli într-un mediu în care creativitatea prosperă?

După doi ani la Google, Biz a demisionat pentru că, deși își plătise datoriile și avea un loc confortabil, nu se simţea provocat în fiecare zi. S-a alăturat unui alt startup pornit de Evan Williams, Odeo, un viitor serviciu de podcasting. Inițiativa nu a durat mult pentru că atât Biz cât și Evan și-au dat seama că ideea de a fi “Regii Podscastului” nu le plăcea cu adevărat.

Au început să caute soluții pentru a vinde Odeo și, în paralel, au demarat un “maraton al ideilor”. Așa a luat naștere Twitter, inițial gândit ca o platformă care îți permitea să trimiți statusuri pe telefonul prietenilor. Alegerea numelui a venit după un brainstorming rapid, în care s-au mai gândit și la varianta Jitter.

Twitter a prins viață în 2006 din mâinile lui Jack Dorsey, Noah Glass, Biz Stone și Evan Williams.

Când traseul tău nu mai e OK, când pilotul automat te duce unde nu vrei să mergi, trebuie să pui sub semnul întrebării destinaţia.

Deși nu era clar cum va evolua, Twitter l-a pasionat pe Biz de la început. Era foarte implicat în interacțiunea cu utilizatorii și căuta soluții să îmbunătățească serviciul – care a avut probleme tehnice majore în primii ani de la lansare.

În 2007, și-au dat seama pentru prima dată de potențialul Twitter. Au participat la o conferinţă unde au instalat ecrane pe holuri, unde erau afişate tweet-urile în timp real. Atunci au văzut cum de la un simplu tweet oamenii au decis să părăsească o sală de conferinţe pentru un speech mai interesant sau, seara, să mute petrecerea în alt pub.

Odată ce au avut acces la Twitter oamenii ai ştiut instinctiv cum să folosească serviciul şi, ca grup, au ajuns să ne ghideze.

Biz Stone spune că a încercat mereu să-i asculte pe utilizatori și să învețe de la ei. Așa au fost implementate câteva dintre funcțiile cele mai populare ale Twitter, cum ar fi retweet-ul (când distribui către cei care te urmăresc tweet-ul altcuiva) sau hashtag-ul.

Twitter a crescut rapid, în ciuda costurilor mari de funcționare și problemelor tehnice persistente, și a devenit canalul de comunicare preferat pentru mobilizarea oamenilor în diferite acțiuni sociale. În 2010, și-au dat seama cât de puternică devenise rețeaua.

Se ajunsese la punctul în care noi, practic, puteam anticipa unde avea să aibă loc următoarea revoluţie. Începeam să vedem cum se amplifică numărul de tweeturi într-o anumită zonă şi am fi putut da un telefon pentru a-l avertiza pe dictator că ar cam fi timpul să se refugieze.

Biz povestește tot felul de anecdote din anii de creștere Twitter. Cum ar fi noaptea în care lucrau asiduu să rezolve niște probleme și s-au trezit la ușă cu pizza comandată de utilizatori pentru a le ridica moralul. Twitter era o rețea iubită și twitteriștii înțelegeau că în spatele ei se aflau oameni care făceau tot ce puteau s-o pună pe picioare.

Printre poveștile despre Twitter, Biz Stone spune multe pățanii și din viața sa. Nu toate foarte relevante sau interesante, aș zice.

Cu 100 de pagini înainte de final, avem o pagină pe care scrie că dacă ar fi fost limitată la 164 de pagini, cartea s-a fi încheiat acolo. Pe lângă fan Twitter, sunt și fan concizie. Simplul fapt că am avut disclaimer-ul ăla, m-a făcut să mă cam plictisesc spre finalul cărții.

Biz Stone a plecat de la Twitter și, în 2014, a lansat Jelly, o aplicație de Q&A. În 2017, s-a reîntors la Twitter.

Câteva idei cu care am rămas din carte:

  • Vizualizează ce vrei să ţi se întâmple în următorii doi ani. Nu strică să ţinteşti cât mai sus. În timp ce faci sport sau mergi la o plimbare, lasă acest concept să se mişte în voie în mintea ta. Nu te opri la ceva specific. Scopul nu este să găseşti soluţii. Dacă ajungi la o idee şi o păstrezi în minte, vei începe să faci inconştient lucruri care te vor duce mai aproape de scopul tău.
  • Atâta vreme cât nu poţi accepta că poţi avea parte de scenariul cel mai rău, nu te poţi aştepta să te bucuri de scenariul cel mai bun. Dacă va ajunge să aibă evoluţia la care visezi, proiectul tău personal trebuie să-ţi capteze întreaga atenţie. Disponibilitatea de a risca este calea care duce la succes.
  • Puterea tehnologiei nu vine din ea însăși, ci din modul în care oamenii o folosesc. Tehnologiile (produsele/serviciile) de succes sunt cele pe care oamenii știu să le folosească instinctiv și pe care le găsesc utile imediat.
  • Ascultă-ți clienții și învață de la ei. Lasă-i să te ghideze.
  • Atunci când nu-ți place o regulă, schimb-o – dacă nu pentru toți, măcar pentru tine.

Nu sunt idei noi, dar sunt un bun reminder.

În concluzie, Ce mi-a șoptit o vrăbiuță este o lectură ușoară, despre o poveste de succes, cu lecții și anecdote ușor de digerat. Nu vă va schimba viața, dar poate vă va convinge să folosiți Twitter.

Pe mine mă găsiți aici: @sabinavarga 🙂

, , , , ,
Articolul precedent
Noua generație de antreprenori! #20
Articolul următor
Noua generație de antreprenori! #21

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu