Unii oameni se fac cunoscuți prin idei, alții prin emoții. Alții răspândesc în jurul lor magie. Îți rămân în minte și în suflet fără să știi neapărat de ce. Alina a strâns câte ceva din fiecare. Și știi asta înainte să o cunoști. Este suficient să-i vezi creațiile. Delicatețea lor nu te poate lăsa nepăsător!
Vă invităm astăzi, să cunoașteți un pic mai bine artistul din spatele Porphyras. Mulțumim Alina că ne-ai împărtășit câteva din provocările unui antreprenor.
- În lumea cadourilor personalizate, povestea artistului face diferenţa, aşadar, povesteşte-ne despre tine.
Încă de mică eram atrasă de desen – am avut o sumedenie de caiete pline de desene: pantofi, figuri feminine, benzi desenate, etc culminând cu perioada adolescenţei când am trecut la creaţie de modă (nicicând aplicată, întrucât partea de croitorie îmi e complet şi definitiv străină). Aşadar, să zicem că talentul la desen era acolo, imaginaţia la fel, gustul pentru frumos şi inedit, aşijderea. Ce a mai lipsit, a fost ideea începerii unei afaceri cu obiecte din porţelan pictat manual (care mi-a venit la un coafor, când răsfoiam o revista de design interior), cursurile de pictură pe porţelan (două în ţară, unul în străinătate) – ceea ce s-a și întâmplat la începutul anului 2011. Eu, Alina Ana Alecu, am activat în domeniul business-ului internaţional vreme îndelungată, răstimp în care am strâns experienţă de viaţă şi profesională ca şi angajat. Momentul în care mi-am luat zborul către antreprenoriat mi-a separat viaţa în două unităţi distincte: înainte şi după Porphyras. Fireşte, au fost (şi sunt) clipe grele, decizii, obstacole, însă pot afirma cu mâna pe inima, că antreprenoriatul mi-a schimbat viaţa pe toate planurile – am devenit o nouă eu şi mi-am descoperit multe laturi şi calităţi pe care nu mi le cunoşteam.
Altminteri, în afară de antreprenor, mai sunt şi soţie şi mama şi încerc să le fac pe toate cum cred eu mai bine. Îmi place să călătoresc, să trăiesc experienţe cultural – artistice inedite, să mă bucur de tot ce mă înconjoară; preţuiesc arta şi cărţile.
- De la fan, la model de urmat şi sursă de inspiraţie: De la cine ai moştenit înclinaţia artistică?
Nu ştiu să răspund la această întrebare întrucât în familia mea sunt majoritar ingineri, dar un lucru pot dezvălui: în clipă în care, în cadrul primului curs de pictură pe porţelan, am pus mâna pe pensula şi pe un ceainic (prima mea opera), am ştiut că am trăit toată viaţă mea pentru acel moment – am simţit că mi-am găsit vocaţia. De acel moment ne despart câteva mii de obiecte din porţelan pictate de către mine şi, va rog să mă credeţi, senzaţia de bucurie şi împlinire nu mi-am pierdut-o nici până astăzi. Nenumărați clienţi mi-au mărturisit (independent unii de alţii, desigur) că se simte sufletul şi pasiunea depuse în lucrări.
- De la vis la realitate: De unde ai început? Cum arătau primele tale creaţii?
Am început relativ în pripă- dar vreau să precizez că de la început am proiectat Porphyras ca pe o afacere (ce-i drept, de nişă) şi nu ca pe un hobby. Aşadar, urmând să deschid un magazin online cu obiecte din porţelan, a trebuit să concep rapid câteva colecţii, pentru a putea fi fotografiate şi urcate pe site. Primele creaţii arătau la fel de atrăgătoare cu cele actuale şi poate veţi fi miraţi să aflaţi ce cel puţin trei dintre ele sunt în continuare solicitate de către clienţi (Răcoare Tropicală, Chemarea Dragonului Portocaliu şi Decadence). Acele prime colecţii au avut şi imensa şansă de a fi prezentate direct publicului internaţional la târgul Ambiente la Frankfurt, în februarie 2012. Desigur, acum am o vastă experienţă şi pot aborda subiecte mai dificil de pictat, conform solicitărilor clienţilor. Mă inspiră orice din jurul meu (şi cum mă apropii numai de lucruri care-mi fac plăcere, e lesne de înţeles că am o gamă vastă de subiecte care să mă inspire). Am expus noi colecţii la opt târguri internaţionale până acum (Paris, Frankfurt, Dubai, New York) şi mai urmează.
- Cum influenţează şi transformă creaţiile Porphyras stilul de viaţă al oamenilor de astăzi?
Porphyras (prin mine) şi-a propus să schimbe un pic mentalitatea oamenilor şi să-i facă să se apropie de o fărâmă de frumos în viaţă – fie şi prin intermediul unei ceşti frumoase de cafea sau de ceai, o ceaşcă prietenoasă, nu exorbitant de scumpă, că să nu te descurajeze să o foloseşti zi de zi (dacă se sparge?!). Pe de altă parte, în afara clienţilor care cumpără pentru uz propriu (printre aceştia se numără şi companii care aleg să-şi bucure oaspeţii servindu-le o cafea sau un ceai în ceşti fine, personalizate prin pictură manuală Porphyras), există şi categoria celor care dăruiesc obiecte customizate celor dragi (şi aici există şi clienţi persoane fizice cât şi corporate). Eu cred cu tărie că o băutură sau o mâncare savurate dintr-un recipient fin şi plăcut ochiului, are darul de a-ţi înfrumuseţa ziua şi (s-a demonstrat ştiinţific!) are gust mai bun. Pe alt plan, au existat colecţionari de artă care au achiziţionat obiecte Porphyras pentru că pur şi simplu, le-au plăcut. În general, există un imens curent de simpatie faţă de obiectele Porphyras, nu am întâlnit pe nimeni care să nu fie mulţumit de achiziţia făcută.
- Rămânem în sfera umană. Cum îţi alegi oamenii cu care colaborezi?
Aici cred că am un mare ghinion – pe cât sunt de norocoasă din alte puncte de vedere, pe atât nu am reuşit să-mi găsesc “sufletele-pereche” în business. Visez la angajaţi care să înţeleagă esenţa Porphyras şi să fie dornici să pună umărul alături de mine pentru a sălta această afacere mică dar sănătoasă pe culmi de glorie (pentru că potenţial există). Eu sper în continuare… Am, desigur şi colaboratori (furnizori de marfă şi de servicii) cu care am o relaţie excepţională, de încredere şi respect reciproc. În general, cunosc foarte mulţi oameni, unii cu mari calităţi, dar poate că nu s-au aliniat încă planetele unei noi şi minunate colaborări.
- Care este cea mai mare provocare pentru tine ca antreprenor?
Cea mai mare provocare a fost (şi este) să transform Porphyras într-un brand – la asta lucrez de la bun început (evident, este marca înregistrată) dar îmi doresc şi “acoperirea” în vânzări pentru asta, nu doar un nume care apare în presă, ceva PR şi gata, mă ştie toată lumea. Un brand înseamnă încredere – de aceea oamenii trebuie convinşi că ceea ce faci tu e benefic pentru ei. Alte provocări au fost în perioadele de vârf în domeniul cadourilor (decembrie, martie, Paşte) când am izbutit să lucrez (singură) câteva sute de obiecte, cu termene limită extraordinar de strânse. Desigur că urmează provocarea de a dezvolta afacerea – ceea ce se impune cât de curând.
- Putere de convingere: Ai convins/influenţat pe cineva să înceapă un startup?
N-aş vrea să dau răspunsuri neverificate – nu am cunoştinţă dacă da sau nu.
- Pentru că unul din scopurile programului UPGRADER este şi acela de-ai ajuta pe cei care nu ştiu de unde să înceapă sau nu ştiu cum să pună în aplicare ideile pe care le au, tu ce sfat ai da celor care se găsesc la început de drum?
Acelaşi pe care-l dau toţi antreprenorii: să te ţii cu dinţii de ideea ta, indiferent de ce zic/cred alţii. Desemeni, muncă şi iar muncă, nu există weekend-uri, nu există vacanţe 100%, însă dacă îţi place ce faci, 90 % e ca şi rezolvat pentru că nu simţi efortul depus. Vor fi nopţi nedormite, vor fi frământări permanente, dar satisfacţia că ceea ce produci funcţionează, este de neegalat. Cred că în viaţa fiecăruia vine un moment, mai devreme sau mai târziu, în care te decizi să-ţi iei viaţa în mâini (căci antreprenoriat asta înseamnă de fapt). Dacă crezi că poţi să dai tot ce ai mai bun din tine, fără să ceri nimic imediat în schimb, atunci vei reuşi fără dubiu; dacă îţi închipui că a fi antreprenor înseamnă sa lucrezi de la 9 la 6 pe bani mulţi şi efort minim, atunci mai bine să rămâi angajat.
